Lăstar

A fost odată o fetiță care își trăia viața mai mult în imaginație. Acolo avea puterea să răzbune micile nedreptăți care i se făceau în viața de zi cu zi, prezența de spirit de a da cele mai istețe replici diverselor șicane care o puneau în încurcătură, curajul de a face fapte bune cărora li se ducea vestea. În lumea creată de ea, se numea pur și simplu „fetița” (încă nu aflase că e nume de cățel), fiindcă nici felul cum o striga familia, nici cel în care era cunoscută la școală nu i se potrivea cu adevărat, și nu-i trecuse prin minte să-și caute un nume nou.

Micuța de care vă vorbesc a trăit o copilărie minunată, proiectată asemeni unui film pe pînza imaginației, însă fetița din carne și oase care învîrtea rola nu i-a dat voie să coboare în sală și să se arate lumii, poate pentru că la rîndul ei era ținută într-un ocrotitor castel din sticlă de către proprii părinți și bunici. Sau poate pentru că, atunci cînd a încercat s-o prezinte familiei (uneori prin poezii și desene, alteori deschizînd larg ușa sufletului: „Mami, mi-am dat seama că sînt diferită de ceilalți copii”) a fost fie presată să se expună mai mult („Hai, du-te și recită-ți poezia în fața tuturor”), fie nevoită să se retragă înapoi în poveste („Să nu mai spui niciodată așa ceva”).

Crescînd, apelativul „fetiță” a încetat să i se potrivească și multă vreme ea nu a avut nume, dar și-a păstrat modul copilăresc de a percepe lumea și de a-și rezolva problemele. A vrut totuși mai mult, a căutat să iasă afară și pentru că la început găsea doar ferestre închise a încercat să le forțeze (psihologii ar numi asta supracompensarea complexelor). A reușit, dar nu s-a simțit bine și nu pricepea de ce. În cele din urmă, a găsit un blog.

Blogul nu avea deloc legătură cu ea, cu personalitatea sau cu ideile ei, iar autoarea lui nu o băga în seamă, de aceea fetița cea isteață a recurs la un truc: s-a deghizat, și-a luat numele de Dana Melomana și nu s-a lăsat pînă ce nu a scris propriul articol. Iar autoarea blogului a recunoscut-o foarte, foarte tîrziu, dar nu s-a supărat pe ea. Dimpotrivă, au hotărît să facă echipă, să se cunoască mai bine și să nu se mai ascundă una de cealaltă, să iasă împreună la lumină. La urma urmei, tuturor ne e dat să creștem mai devreme sau mai tîrziu.